Vârsta e doar un număr
Thursday, February 16th, 2012
“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată” a zis Paler. Cu aceeaşi intensitate, aş adăuga eu. Pentru că, într-o lume în care totul pare să se deruleze cu şi în viteză, lucrurile sunt totuşi rânduite în aşa fel încât să se întâmple la un moment potrivit, până când factori perturbatori re-inventează cronologii şi aşezări temporale altfel decât tiparele arhicunoscute şi acceptate.
În toată incursiunea asta de fapte şi acţiuni, eu cred că vârsta e singurul reper personal al experienţelor trăite. “O cunosc de la 14 ani”, detaliem cu entuziasm, când ne întâlnim pe stradă cu prieteni vechi. “Ne ştim de la majoratul lui Andrei” rostim cu satisfacţie, în exerciţii de memorie menite să apropie oameni care s-au cunoscut cândva, dar care, din lipsă de timp şi chef, nu s-au mai întâlnit. “Aveam vreo 3 ani, când ne duceau ai noştri la săniuş în week-end” spunem zâmbind, cu gândul în zăpadă şi-n trecut. Şi exemple ar mai fi…
