N-am fost niciodată adepta ţinutelor de firmă şi, în consecinţă, n-am ştiut niciodată să apreciez asta la ceilalţi. Personal, am ales mai mereu calitatea produselor vestimentare în detrimentul numelui de pe etichetă, iar asta, dacă e să-i întrebaţi pe fashioniştii generaţiei mele, nu mă prea face să fiu cool în ochii lor de copii îmbrăcaţi cu ţoale indecent de scumpe.

Prin urmare, nu sunt fidelă niciunui brand, nu mă îmbrac de la un singur magazin, nu fac crize de isterie (sau de bucurie, mă rog) şi nici coadă la intrare atunci când se lansează nu ştiu ce colecţie nouă, dar am şifonierul plin de haine croite pe un oarecare stil al meu, lucru care pe mine mă mulţumeşte, deocamdată, suficient de mult încât să nu-mi creeze bătăi de cap.

De-a lungul timpului, însă, am primit suficient feed-back negativ la adresa ţinutei mele, motiv pentru care am pierdut, întâi treptat şi-apoi definitiv, contactul cu oameni care aveau alte cercuri, gusturi, principii, stiluri. Cine se aseamănă se adună, zice-o vorbă din bătrâni. Iar eu, din cauza neasemănării, m-am risipit dintre ei, iar astăzi, recunosc, nu-mi pare rău. Pentru că…

(more…)

Da, da, ştiu, frumuseţea vine din interior. Dar, până la interior, zi de zi ne lovim de chestia aia fragilă de pe hol care se cheamă oglindă şi care, dintr-o obişnuinţă asumată, trage semnale de alarmă asupra cutelor, firelor de praf, dungilor inegale. Şi, cumva, e testul final, e o simulare a imaginii pe care şi-o fac, la prima vedere, ceilalţi despre tine, şi care, din fericire, permite ajustări, îmbunătăţiri, reaşezări. Sau… din nefericire?!

Recunosc, eu sunt un om care crede în imagini, în culori, şi-n jocurile de culori. Purtând pe umeri avantajul de-a avea o memorie vizuală bună, adun, uneori, fără să vreau, tot felul de secvenţe care-mi rămân întipărite în minte multă vreme de la momentul interacţiunii ochilor mei cu priveliştile în cauză. Prin urmare, m-am trezit deseori analizând, comparând şi, mai ales, încercând să înţeleg în ce fel se leagă imaginile astea de atitudine, de comportament, de cauze, de tipologii umane şi de alţi, nenumăraţi demoni.

Şi… am ajuns la nişte concluzii.

(more…)

Regret vremurile în care femeile nu erau îngăduite să poarte pantaloni. Regret -şi, cumva, mi-ar fi plăcut să apuc, să gust, să trăiesc- timpurile de aur în care ţinuta doamnelor – reprezentată, de obicei, de rochii elegante- constituia o problemă doar prin asocieri cromatice şi învolburate, nefiind vorba mai niciodată de prea multe piese, legături, potriveli care nu se aşază decât după algortimi precişi ori analize vestimentare.

Mă uit des cum blugii ne mănâncă viaţa. În stânga, în dreapta şi mai departe, doamnele şi domnişoarele s-au obişnuit să-şi îngroape posteriorul, picioarele şi formele în textile care, în loc să îmblânzească şi să dea un plus de frumuseţe imaginii în sine, aruncă în mulţime încă un trup gingaş de femeie. Şi remarc, cu tristeţe, că dincolo de cotidian, când seara se lasă cu petreceri, ieşiri şi distracţie, în jurul meselor pline de viaţă, aceiaşi blugi stau cuminţi la datorie, acoperind aceleaşi femei obişnuite de peste zi.

Am învăţat că unele rochii de seară te fac, uneori, să ieşi în lumină. Am aflat (şi mă folosesc de asta cu succes!), că ţinuta te ridică ori te coboară în faţa celor care sunt pregătiţi să vadă în tine altceva decât ceea ce ascund blugii. Am constatat că, pentru a fi altfel, e nevoie, uneori, doar de… puţină bună voinţă şi, musai, o rochie.

Şi dacă sunt feminină, de ce să port blugi?

Rezum egoist, în trei cuvinte, ţinta căutărilor mele febrile din ultima perioadă. Banchetul se apropie cu paşi repezi, iar eu sunt, încă, pe drumuri, după cele trei lucruşoare care închid, armonios, triunghiul ţinutei perfecte pentru seara aniversară a celor patru frumoşi ani de liceu.

Mă învârt prin magazine şi mă uit, probez, strâmb din nas şi merg mai departe. Aşez, privesc îndeaproape, încerc să anticipez potriveli şi poticneli şi reiau, în minte, aceleaşi întrebări la care nu am găsit, încă, răspuns.

Să aleg o rochie sobră sau să aleg una lejeră? Să fie neagră, albă, roşie, crem, albastră sau roz? Să fie lungă până-n pământ sau scurtă şi flexibilă? Pantofii să fie înalţi sau, dimpotrivă, să fie moderaţi şi prietenoşi, ca să nu fiu nevoită să-i abandonez în pungi de schimb undeva, după miezul nopţii? Cerceii să fie mari, mărgelele impunătoare sau deloc?

(more…)