Când am primit cartea acesta, mi-am zis că trebuie să fie doar o altă poveste, despre vreun personaj care se remarcă (sau nu) printr-un „ceva” care-i dă o notă aparte şi-atât (precum Anna Karenina a lui Lev Tolstoi, care a rămas în memoria vremurilor ca fiind cea care şi-a găsit tragicul sfârşit aruncat în faţa trenului).

Tess D’Urberville, volumul, urmăreşte, pe parcursul acţiunii, povestea unei fete simple, Tess Durbeyfield, din mediul rural, al cărei părinte descoperă, întâmplător, că este urmaşul familiei D’Urberville, o dinastie cu un nume puternic şi remarcat, care a domnit într-o zonă vecină şi care, din nefericire, s-a stins acum ceva ani… În speranţa că aceste informaţii îi vor fi de folos şi-i vor ajuta să-şi învingă sărăcia, părinţii fetei o trimit pe meleaguri vecine, către locuinţa unor pretinşi D’Urberville, crezând că aceştia, încântaţi de redescoperirea altor laturi ale familiei, se vor arăta dornici să-i ajute.

Tess, însă, se izbeşte de pseudovărul său, Alec, fire destrămată şi păcătoasă, care se îndrăgosteşte de ea şi care, în ciuda ne-sentimentelor ei, abuzează de ea, lăsând-o cu povara unei sarcini nedorite. Întoarsă acasă, cu onoarea pătată şi fără nimic din ceea ce sperau alţii să dobândească în urma „escapadei” sale, Tess ia viaţa în piept, găsindu-şi de lucru pentru a-şi ajuta familia şi încearcă, iniţial, să se împartă între muncile grele ale câmpului şi copilul ei. Sub semnul blestemului, copilul, slăbit, moare în urma unei răceli severe netratate, iar mama îndurerată şi-l botează singură, într-un miez târziu de noapte, întrucât (până şi) preotul se împotriveşte săvârşirii acestui ritual.

(more…)