Nu ştiu de ce au senzaţia oamenii cuplaţi că, după ce şi-au reunit destinele cu câte-o jumătate, brusc se convertesc într-o altă specie. Ca şi cum s-ar aşeza o barieră între aia pari şi ăia impari, între cei singuri şi cei care au pe cineva. De parcă, brusc, planeta se împarte în două categorii distincte de entităţi între care s-aşază un ocean nemărginit şi rece şi, mai ales, imposibil de traversat. Nu ştiu. Şi, parcă de ce mă străduiesc mai tare să-nţeleg, cu atât mă zăpăcesc mai mult şi mai fără rost.

Ca să stabilim de la-nceput, nu toţi oamenii cuplaţi suferă de mania asta. Doar o parte dintre ei, cu ai căror reprezentanţi m-am întâlnit întâmplător şi care mi-au indus ipoteza că, atunci când eşti single, pur şi simplu nu mai înţelegi nimic din lumea asta. Ca şi cum singurătatea ţi-ar fura minţile. Sau ceva de genul ăsta, cred.

O prietenă cuplată de-a unei prietene care era singură suferea, odată la trei seri, că iubitul ei călca strâmb “fără să-şi dea seama”. Eram prea adormită ca să cer detalii la ora magică (şapte, adică) a istorisirii, aşa că n-am intrat în prea multe amănunte. Cert este că, de fiecare dată când porcul ăla făcea câte-o trăsnaie, iubita lui plângea de la miezul nopţii până pe la trei-patru, apoi punea mâna pe telefon şi-o suna pe amica single să-i oblojească rănile. După câteva ore intense de conversaţii în care iubi era făcut în toate felurile posibile, iar amica se străduia s-o consoleze încât să n-o facă să sufere mai tare, ea, necăjita, ca luminată de zorii zilei, îi spunea, într-o clipă de revoltă lucidă: “eu nici nu ştiu de ce m-am mai obosit să te sun, că tu şi aşa eşti singură şi nu-nţelegi…”.

(more…)

Dacă m-ar pune cineva să numesc luna mea preferată din an, n-aş şti, cu siguranţă, ce să-i răspund. Să aleg primăvăraticul martie, m-am întrebat de multe ori, cu toate florile-i firave şi mărţişoare alb-roşii? Să vorbesc despre iunie cu parfum de sânziene sau să aleg octombrie, cel cu rânjet bostănos şi crizanteme? Sau poate decembrie cu sărbătorile miraculoase de iarnă, cadouri, miros de cozonaci şi prima ninsoare? Să-l aşez, categoric, în capul listei, pe februarie cu toată iubirea lumii plutind în fiecare suflet, în fiecare zi, în fiecare calendar ori să-l aleg şi eu pe noiembrie, cel ales de barza mea să-mi călăuzească paşii, destinul şi inima pe lumea terestră? Cine-ar putea spune? Căci mie mi se-ncurcă gândurile întotdeauna când o astfel de întrebare aşteaptă să fie adresată. Pentru că, pe drept recunosc, nu pot, nu vreau şi, mai presus de toate, nici nu ştiu pe care să o aleg…

Cu toate astea, însă, dacă cineva m-ar înzestra cu libertatea de a schimba rânduielile timpului, fie şi pentru numai un ceas, aş alege să şterg din toate calendarele universului luna ianuarie, cu toate gerurile ei blestemate şi reci, cu toate amintirile triste care nu mă lasă să dorm, cu tot balastul de peste an care s-aşază, îndărătnic, în pragul noului an. În fiecare an.

(more…)

Se spune că unele lucruri nu se uită niciodată. Că, într-adevăr, există emoţii atât de puternice, bătăi de inimă atât de pătrunzătoare încât memoria, acest mecanism fantastic al vieţii, nu-ţi dă voie, de nicio culoare, să nu îţi aminteşti.

Eu cred că, uneori, amintirile noastre o iau razna. Sub influenţa unui prezent care se întâmplă des să schimbe opinii şi, cel mai important, oameni, puterea amintirilor slăbeşte vizibil. Şi, da, într-adevăr, la un moment dat pur şi simplu nu îţi mai aminteşti.

Nu ştiu să port râcă unor oameni pe care i-am iubit şi despre care ştiu sigur că nu m-au iubit înapoi. Cu toate astea, însă, nu reuşesc să reiau cursul unor întâmplări fericire care mi-au colorat, înainte de marile rupturi, iubirile platonice, visate, neîmplinite şi frânte de ei. Cumva, prezentul, sau ce-a urmat după extaz, furtuna aceea de după calm despre care se tot vorbeşte, a năclăit tot ce-a fost frumos cândva şi, în încercarea mea de-a scăpa de rău, am aruncat peste timp şi coroane, şi flori, şi ramuri, şi rădăcini…

(more…)

Dacă ar fi să aşez într-o balanţă pur subiectivă constrângerile în şi din dragoste, pe celălalt taler al dureroasei comparaţii aş înşira negreşit imaginea (şi rezultatele) unei diete dezastruase şi nimicitoare. Pentru că, aşa cum regimurile alimentare presupun efort, şi chin, şi sacrificiu, şi muncă, şi transpiraţie, şi nervi, aşa şi iubirile pe care le gâtuim, iar şi iar, cu constrângeri voite, disperate, reciclate şi expirate ne amârăsc existenţele şi-aşa şubrede, şi-aşa prea încărcate.

Constrângerile în dragoste nu vin niciodată singure. Ca nenorocirile, se îngrămădesc la porţile câte unei iubiri minţite şi forţate să meargă mai departe, sub umbrela colorată a unei impresii care nu seamănă deloc cu ceea ce sălăşluieşte, de fapt, în profunzime. Acolo unde, din dorinţa de-a nu pierde o iluzie a unui ceva care a fost şi s-a spulberat în vânt, cei doi se complac în situaţia de-a se chinui unul pe altul, omorându-şi până şi ultimele vise, speranţe, aspiraţii.

(more…)

Adolescenţa mea toată am aşezat-o sub zodia ocrotitoare şi dulce a poveştilor impresionante şi sensibile din romanele celebre. Pentru că m-am îndrăgostit, fără să ştiu de ce, fără să pot spune, anume, cum, de farmecul molipsitor al relatărilor pline de trăiri şi emoţii, atât de reale, atât de umane. Şi apoi, ceva mai târziu, mi-am dedicat o bună bucată de viaţă cărţilor care să m-ajute să înţeleg, să dezleg, să cuprind cu inima-ntreagă toate misterele amorurilor duse pe apa sâmbetelor literare. Ca să mă apăr, apoi, eu însămi, de toate răutăţile lumii. Ca să-mi feresc inima fragilă de împunsăturile ascuţite, ca să-mi păstrez sufletul intact pentru cel demn de-un astfel de pur sacrificiu.

Port în mine, de-atunci, câte-un sâmbure din toate iubirile care mi-au smuls un zâmbet ori o lacrimă. Păstrez în inimă un gând, o dovadă, un cuvânt din toate nopţile pline de nesomn ale celor care m-au convins cu traiul lor îndestulat de zbucium să dau deoparte mărunţişuri lumeşti ca să dezleg epilogul istorisirilor loc. Căci la ele mi-e dat să mă-ntorc, iar şi iar, mereu, când poveştile mele reale de iubire încep să scârţâie, izbitor, ca-n romanele atât de pline de vii adevăruri.

(more…)