Dacă tot e duminică, şi e o zi superbă de vară, am să vă povestesc despre nunţi. Ştiu, nunţile sunt un subiect delicat, pentru că, raportând la toate evenimentele de acest fel la care am fost, după analize şi bilanţuri, toţi vom putea nominaliza măcar una care ne-a plăcut foarte mult, şi măcar una care nu ne-a plăcut…

La workshop-ul de duminica trecută organizat de cei de la The Gathering am aflat o groază de lucruri interesante. În fapt, organizarea unui astfel de eveniment nu e niciodată uşoară, dar e foarte important să îţi găseşti câteva repere care să te definească şi, cel mai important, să ai pe cineva din exterior care să-ţi ofere opinii proaspete, detaşate, obiective în legătură cu orice idee care te inspiră pe parcurs.

Am aflat o groază de lucruri din bucătăria detaliilor pe care, probabil, le-aş fi omis mai mult ca sigur nu din rea voinţă, ci pentru că pur şi simplu nu le-am sesizat niciodată până acum. Aranjamentele, buchetul, tortul, conceptul, sala sunt câteva puncte cheie care necesită aceiaşi atenţie atunci când vine vorba de crearea efectului final. Dar, despre asta, a scris mai detaliat prietena Jacqueline.

(more…)

sau, mai simplu, de la The Gathering. Depinde cât de oţeliţi îţi sunt nervii şi cât de preţios îţi este timpul…

Ştim cu toţii cât de importantă e o nuntă bine organizată în viaţa unui cuplu. Pentru că oricât am încerca să negăm, toate tânjim după momentul în care vom îmbrăca ACEA rochie albă şi vom spune, timid (sau nu) marele da.

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu sunt foarte reticentă când vine vorba de nunţi. Îmi plac evenimentele pompoase, cu lumini şi aplauze, cu torturi îmbibate de munţi de frişcă din care să tăiem, amândoi, prima felie. Magic, nu-i aşa? Şi totuşi, tiparul tradiţiilor noastre de-a ameţi oameni şi de-a te obliga la combinaţii care presupun ca cineva să o ia pe bunica, cineva pe mătuşa, cineva căţelul, cineva pe tanti Jeni, şi, hei, să nu uităm de tanti Miţa, îmi inhibă ireversibil tendinţa de-a visa la chestii pufoase când vine vorba de incipitul matrimonial.

(more…)

Dacă m-ar întreba cineva ce cred despre nunţi, aş începe, fabulos şi de departe dezlipit de realitate, cu poveşti şi teorii despre dragostea care îi leagă pe oameni într-atât încât să-l determine pe el s-o ceară pe ea, iar ea, zglobie şi extaziată, să se simtă motivată îndeajuns să spună hotărât “da”.

Acum, lucrurile nu prea mai stau aşa. Te hotărăşti de nuntă azi şi te măriţi peste un an jumate, că n-ai loc la local. Şi, până atunci, faci o groază de chestii organizatorice, te înfunzi în datorii şi împrumuturi, că, vorba aia, te măriţi doar o dată-n viaţă (în cel mai fericit caz) şi totul, de la aranjamentele florale sută la sută naturale până la masa cu fructe proaspete şi dulci trebuie să fie merite şi, mai mult chiar, să fie perfect, măcar pentru buna impresie generală a tuturor celor invitaţi care trebuie să îşi justifice, cumva, atenţia financiară cu care îi vor răsplăti pe tinerii însurăţei.

(more…)