Sunt boboacă şi nu (vreau să) mă tratez
Thursday, October 6th, 2011
Am două mâini gesticulând cu poftă. Am cearcăne proaspete, un entuziasm cât casa şi un zâmbet lipit parcă cu super-glue strategic pe obraji. Am început facultatea şi, de ici, de colo, viitorul sună bine. Cel puţin deocamdată.
N-o să vă mint. Prima dată, în dimineaţa aceea frumos dezorientată de luni, alergam grăbită pe scările Institutului şi mă gândeam cine dracu’ m-o pus să aleg facultatea asta. O sală ici, o sală colo. Un curs aici, unul dincolo. Etajul 1, corpul B, prima pe stânga nu e tot aia cu corpul A, etajul 2, a treia pe dreapta. Dar, după ce am păşit dintr-o greşeală-n alta, ciocănind la uşi încuiate în fundul unor coridoare lipsite de lumină, când am ajuns în amfiteatrele cu pricina, la ora potrivită (ce progres!), lucrurile au început să strălucească altfel.
