Ca scriu (tampenii), asta se stie deja. Ca mai citesc si cate-o carte, uneori, si asta se cam stie. Ca-mi plac versurile nu stiu daca se stie, ca a trecut o eternitate de cand am avut ultima oara prilejul sa recit, din amintiri, cuvinte dragi ale unor oameni mai mari si mai artisti decat sufletul meu care se zbate printre zvacniri literare. Dar, indiferent daca stiti sau nu lucrurile astea despre mine (e adevarat, facebook n-are sectiuni speciale pentru treburile astea, mai delicate, asa), astazi m-am hotarat sa transcriu aici cateva dintre cuvintele pe care le fredonez mereu in minte, pe drum, inainte de culcare sau dimineata devreme, la cafea.

Sunt versurile pe care le canta cu atata drag Alexandra si Cosmin, oamenii pe care ma straduiesc sa nu-i ratez la nicio cantare. Sunt versuri frumoase, actuale, melodioase, care ma-mbie la visare. Sunt cuvinte cu si despre dragoste, uneori amuzante, alteori cu iz de melancolie dulce, pe care n-ai cum sa le iubesti, sa nu le inveti, sa nu le repeti, sa nu le citezi, sa nu le aprobi.

Pentru ca n-am un cantec preferat (da, sunt mai multe, ups!), eu va scriu doua-trei versuri si va asez, dedesubt, linkul melodiei ca sa aveti si voi ce savura, ca o prelungire de vis, la cafeaua din duminica asta. Bine?

PS: M-am limitat, dupa inspiratie, la doar 9 piese (ca tot suntem azi in 9…). Ah, si… ordinea e (foarte) aleatorie. Tot dupa inspiratie.

“Sa ne iubim, sa scriem din ochi povesti,/ Sa uiti pentru o ora cine esti,/ Sa te apropii de mine usor,/ Si s-ascultam toata noasptea KissFm fara sonor.”
Alexandra Andrei si Cosmin Vaman – Kiss FM fara sonor

“O mie si una de nopti o sa te cant,/ O mie si una de soapte aud parca-n gand,/ O mie-ntalnesc si niciuna ca ea,/ Si mie doar una, doar una imi spune ceva,/ Dintr-o mie, doar ea…”
Cosmin Vaman – (o) mie una

“In una e pustiu,/ In alta ma ascund cand de mine nu vreau sa stiu,/ Una e acolo cand mi-e greu/ Si intruna se aude, intruna, doar numele tau.”
Alexandra Andrei si Cosmin Vaman – Intruna

“Strazile astea aveau nume de poeti,/ Astazi poezia se aude mult, mult, mult prea incet./ Pe strazile astea se jucau copiii ieri,/ Doar copiii nostri nu-i mai vad azi pe nicaieri…”
Cosmin Vaman, Alexandra si Andreea Andrei – Drumul

“Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva tu esti inima mea?/ Si atunci cum pot canta, respira, cum pot sa traiesc asa?/ Nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva, nu cumva tu esti inima mea?/ Si atunci cum de-ai plecat, cum te-ai strecurat, pe unde-ai umblat/ Cum de-ai iesit, cum de te-ai ratacit, pe cine-ai iubit?”
Cosmin Vaman, Alexandra Andrei, Andreea Andrei – Nu cumva

“Alerg sa nu ma gasesti/ Sa stiu ca nu mai esti/ In mine oricat as cauta/ Sa nu ma doara privirea ta…”
“Ale ei luna si stele,/ Ale ei sunt azi stelele mele,/ Ale ei sunt azi toata/ Iubirile mele in tine uitate…”
“Aleg sa te uit mult mai des/ De parc-as avea de ales? Aleg san u tea leg? Dar cums a aleg sa nu te iubesc?”
Alexandra Andrei si Cosmin Vaman – Alerg

“Incet-incet, o sa te descopar/ Incet-incet, cu dragostea mea o sa te acopar,/ Incet, asa, cum ai bea dintr-un pahar cu vin/ Sa le iau din tine putin cate putin.”
Alexandra Andrei si Cosmin Vaman – Putin cate putin

“Si mi se pare mai firesc ca ziua mea sa fie-n fiecare zi in care te privesc, in care te doresc, in care m-amagaesc, in care te regasesc, in care te iubesc, in care te doresc, in care m-amagesc, in care te regasesc…”
Alexandra Andrei si Cosmin Vaman – Ziua

“Cat mi-ar trebui sa traiesc sa invat sa te uit?”
“Unde-ar trebui sa privesc sa uit ce n-a fost?…”
Cosmin Vaman – Cealalta viata

Sâmbătă după-amiază am onorat invitaţia lansată de Andreea şi Dragoş, reprezentanţi de seamă ai Icar Tours, şi am pornit într-o aventură la una dintre cele mai noi crame din Iaşi, Gramma, care se află la Vişani, undeva pe la 30 km de oraş.

Mai întâi, ziua a debutat cu o plimbare cu autocarul îndulcită de Sabina (la mulţi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani!) urmată de o plimbare prin frig care s-a dovedit a fi aventura grupului. Pentru că, după ce-am coborât din autocar, am făcut o escapadă de vreo 700m prin zăpadă, pe-o cărare romantică destinată mai mult maşinilor şi mai puţin oamenilor. Acum nu ştiu dacă era din cauza frigului, dar plimbarea a fost însoţită de un hohot permanent, semn evident că am găsit leacul care să facă trecerea mai uşoară.

Trebuie să recunosc că aşezarea cramei mi s-a părut foarte inspirată. Ca peisaj, cel puţin, să vezi un punct înconjurat de cărări de zăpadă e ceva cu adevărat fabulos. Ca să nu mai spun că, de-o parte şi de alta, se-ntindea mândra vie, aşezată simetric, de puteai distinge rândurile perfecte printre crengi…

(more…)

Cred că românii sunt obsedaţi de cumpărături. N-am habar de ce, dar acolo unde este scris mare, roşu pe galben, unul dintre cuvintele-cheie “ofertă”, “super-ofertă, “”promoţie” sau, în cel mai explicit caz, “reducere”, lumea se-ngrămădeşte atât de conştiincios, încât nici termen de comparaţie n-am ca să încerc să mă fac (mai) înţeleasă.

Azi am văzut, venind de la facultate, nişte babe, fiecare cărând câte două găleţi de căciulă. Găleţile alea să nu vă imaginaţi că erau goale, ci, din contra, ticsite de portocale pentru că, aşa cum aveam să aflu mai târziu, asta-i oferta în vigoare la un mare supermarket din oraşul Iaşi. Stimabilele abia se mişcau, că doar străzile-s tot necurăţate şi ele-s bătrâne şi nu pot sta în picioare etc. etc. etc. (ştiţi discursul), dar, în schimb cărau minunile alea în care fructele stăteau îndrămădite într-o aşezare cu vârf, ca nu mai aveai nici unde să arunci un fir de aţă.

N-aş fi dat importanţă, pentru că nu inspectez plasele oamenilor, dar eu nu-ncăpeam pe trotuar -şi, credeţi-mă, nu cântăresc tone-, aşa că trebuit să fac un ocol pe stradă, pentru că doamnele nu se puteau feri. Din cauza bagajelor, aţi ghicit.

(more…)

V-aţi gândit vreodată cât de norocoşi sunteţi că existaţi? V-aţi trezit vreodată dimineaţa cu gândul că viaţa e fantastică dincolo de încâlceli doar pentru că nu vă doare nimic? V-aţi gândit cât sunteţi de privilegiaţi pentru că aveţi ocazia, de la an la an, să priviţi şi să trăiţi pur şi simplu metamorfoza anotimpurilor?

Eu, una, recunosc spăşită că era o perioadă când nimic n-ar fi putut să-mi schimbe perspectiva sumbră despre viaţă. Însă peste mine a năvălit un timp care mi-a scos în cale oameni cu adevărat necăjiţi şi suferinzi, copii care nu-şi doresc jucării scumpe, gadgeturi sofisticate ori alte nebunii, şi pentru care viaţa e un luxul.

Din această categorie face parte Călin Graur, un băieţel de 6 ani care s-a remarcat prin curajul său în faţa bolii. Diagnosticat cu o tumoră cerebrală, a îndurat vreme de 3 ani chinuri cumplite, care-au început răpindu-i mersul şi progresând cu dureri mari de cap. Apoi, după îndelungi aşteptări, după ce durerosul diagnosticul a fost pus, băieţelul a avut parte de tot soiul de analize şi intervenţii, care mai de care mai complicate şi mai chinuitoare. Aici, la Iaşi, la Bucureşti şi, ulterior, în Germania. (Mai multe detalii, aici.)

Vă scriu toate acestea pentru că situaţia lui Călin a ajuns într-un punct critic în care e nevoie de ajutorul nostru. Recent, el a făcut o insuficienţă respiratorie şi, întrucât resursele familiei s-au epuizat, o mână de oameni buni s-au hotărât să-l ajute. Aşadar, la Iaşi,  sâmbătă, 2 februarie 2013 la centrul de conferinţe al Palas Iaşi, va avea loc evenimentul de strângere de fonduri intitulat “Timp pentru Viata!”.

Activitatea se doreşte a fi un context al armonizării sufletelor, pentru această cauză sfâşietoare prin  lupta pentru viaţă, un spaţiu creat pentru îmbinarea a 8 domenii diferite de interes pentru auditoriu, reprezentate de persoane publice cu rădăcină ieşeană, fiecare cu actul său artistic, un timp creat să existe, să trăiască, să respire şi să se transforme doar pentru Călin, un prilej de întâlnire şi distracţie pentru amatorii de muzică, dans, stand-up, balet, teatru, comunicare, adică pentru fiecare, un mijloc de a aduna laolalta inimi pentru a dărui timp pentru viaţa unui copil, o oportunitate pentru facilitarea unei promovări eficiente a companiilor locale şi naţionale interesate de a face un gest spre bine, prin sponsorizarea prestaţiei unui invitat implicat, scrie Adrian Monoranu, blogger implicat în organizarea acestui eveniment.

Invitaţii implicaţi sunt:

• Daniel BUZDUGAN – Stand-up comedy, moderator
• Beatrice RANCEA – coregraf al baletului Operei Iaşi
• Mădălina LEFTER – cântăreaţă
• Cristina NICHITA – creator modă
• Catalin MOROŞANU – sportiv, campion K1
• The SKY – trupă de dans şi entertainment
• Emil COŞERU – artist al Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi
• Adrian MONORANU – blogger, marketer, manager
• Trupa VUNK!

Evenimentul are doua parti, prima in care vor performa primii 8 invitati si a doua in care va concerta trupa Vunk. Oricine poate participa la eveniment iar biletele prin care puteti dona bani pentru viata lui Calin se pot cumpara de la centrele de informatii ale Palas Mall si Iulius Mall, de pe pagina de Facebook a evenimentului. de la locul de desfasurare al evenimentului chiar inainte de a incepe sau de pe site-ul lui Calin. Biletele costa 50 de ron pentru fiecare dintre cele 2 parti sau 75 de ron pentru ambele parti ale evenimentului.

Ce puteţi face voi, cititorii mei, pentru Călin?

E simplu. Am nevoie de un SHARE pe care voi îl daţi la acest articol de pe pagina mea de facebook (găsiţi linkul AICI) şi pentru care sponsorii vor dona 5 euro pentru Călin. Aşadar, dacă vreţi să faceţi o faptă bună, e suficient să share-uiţi acest articol. În plus, cu cât numărul de share-uri e mai mare, cu atât suma pe care ne dorim s-o strângem pentru Călin va creşte.

Eu zic că putem să-l ajutăm pe micuţ, nu-i aşa?

Evenimentul de pe 2 februarie este organizat de către One Events cu sprijinul Palas Iaşi, Shamrock Inn, Europe AccessDirect şi Rotaract Copou.

Cerşetorii împart, în fiecare iarnă, nu doar mesajul şi splendoarea colindului lin, cristalin şi, uneori, corect recitat. Nu. Pentru că, deşi oficial e gata cu sărbătorile noastre, se pare că stimabilii şi-au reluat programul pe stil vechi schimbând, cu această ocazie, nu repertoriul, ci mişcarea scenică ce se prezintă acum în formă îmbunătăţită cu adaos de dans de mâini, balans de glezne şi ceva mers cap-coadă-de-tramvai, spre deosebire de umilele staţionări prelungi la mijlocul vehiculului şi binecunoscuta rută de colectare a fondurilor de la finalul prestaţiei cu care ne-au exasperat obişnuit deja.

N-aş fi ştiut lucrurile astea dacă această chestie fantastică pe care-o numim karmă nu mi-ar fi scos în cale azi dimineaţă vreo două astfel de specimene. Cred că făceau parte din acelaşi cor, dar că s-au rătăcit, pentru că prestaţiile au fost oarecum consecutive, pe parcursul a două staţii enorm de lungi, şi, dacă stau să mă gândesc bine, chiar şi cânticelul părea acelaşi, mai ales la final, în partea cu “daţi, nenea, şi mia-un ban, că-s şi io copil orfan” şi “Dumnizău să v-ajiuti!“. În plus, amândoi au urmat acelaşi scenariu, adică şi-au început zurgăiala după ce vatmanul a urnit acest tramvai obosit numit sugestiv tramvai, populat în exces de oameni şi oameni.

(more…)