Fundaţia Comunitară Iaşi a demarat de curând un proiect care are ca scop crearea primului club destinat în totalitate olimpicilor. Îndrăzneaţa idee, care s-a născut pe plaiurile Iaşiului iubit, este prima de acest fel care face un pas în faţă la nivel naţional şi, de aceea, consider că trebuie musai susţinută şi încurajată. Pentru început, acest lucru se poate realiza cu un simplu SMS în valoare de 2 euro la numărul 8862.

Acum câteva zile a avut loc în corpul B al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” un flashmob menit să-i atragă pe studenţi către oferta generoasă pe care au conceput-o cei de la BRD, şi anume pachetul pentru studenţi. Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, aveţi filmuleţul mai jos.

Recunosc, ideea celor de la BRD mi se pare ingenioasă, comparativ cu metoda clasică de a împărţi fluturaşi şi de-a urla efectiv după oameni, în timp ce ei, grăbiţi, fug la cursuri, aşa cum a făcut o duduie după noi acum vreo 2 săptămâni, pe holurile facultăţii. Nu e elegant, zic eu. Aşa că, personal, prefer o variantă care să mă facă curioasă şi care să îmi poarte paşii către standul cu pricina de unde să pot primi nişte informaţii suplimentare, măcar.

(more…)

“Nu contează cine eşti şi cum arăţi, atâta timp cât te iubeşte cineva” era o replică dintr-o carte pentru copii în care un băieţel devenit şoricel printr-o vrajă răzbunătoare îşi consola bunica mai iubitoare ca oricând. Fragmentul e mai lung, dar nu mi-l amintesc complet, aşa că am citat doar esenţa.

Vă scriu despre asta acum pentru că zilele astea a fost şi este mare agitaţie cu campania care instigă la ură pentru a face publicitate la nu ştiu ce supliment alimentar. Şi eu, dincolo de revolta lăuntrică pe care-am simţit-o citind şi vizionând clipurile, mi-am amintit citatul şi am realizat că mesajele sunt suficient de greşite încât să merite ura noastră, a tuturor celor care iubim oamenii, indiferent de condiţia lor.

Uraste.ro, indiferent ce s-ar spune, e un site construit împotriva oamenilor, indiferent dacă ei au revenit şi-au modificat titlurile, trasnformând din “Urăşte-ţi tatăl ( fiul etc.)! Urăşte-i boala!” în “Iubeşte-ţi tatăl (fiul etc.)! Urăşte-i boala!”. Eu, una, am cumpărat o revistă, iar pe ultima copertă eram îndemnată să urmez primul mesaj, iar acolo n-a mai putut modifica nimeni, să spună că, de fapt, eu am înţeles greşit…

(more…)

Dacă m-ar întreba cineva care este cel mai trist lucru din lume, aş răspunde fără să ezit nici măcar o clipă că e plânsul unui copil. Iar eu aveam să învăţ asta pe-o cale întortocheată de sensuri într-o zi în care, cocoşată de necazuri şi forţându-mă să nu răbufnesc în hohote furtunoase de lacrimi, privirea mi s-a intersectat de cea a unui copil pierdut care îşi căuta, printre sughiţuri, mama.

Nu ştiu de ce, dar privind puiul plângând cu disperare şi privind aiurea în stânga şi-n dreapta, mi s-a făcut o milă de nedescris. Şi, pentru o secundă, am aruncat în uitare toate problemele care nu-mi dăduseră pace până atunci şi am început să mă uit şi eu, cu frică, în toate colţurile lumii, în speranţa că poate, poate, am să ochesc un părinte care îşi caută, la rându-i, bucata de viaţă lipsă.

Am înţeles, mai ales în scena regăsirii cu năbădăi, că cel mai trist lucru din lume e să vezi un copil care plânge. Suferinţele copiilor neajutoraţi sunt cu atât mai profunde cu cât, uneori, lucrurile rele care se răsfrâng asupra inimilor lor mici se întâmplă din cauze care depăşesc deseori judecăţi sănătoase de adult. Şi, atunci, singurul lucru care ne rămâne de făcut este să-i ajutăm şi să le facem viaţa mai puţin nedreaptă, dându-le speranţa că totuşi există miracole.

(more…)

Încep articolul pornind de la premisa că voi, cei care mă citiţi, aţi dus măcar o dată gunoiul în viaţa voastră, şi, prin urmare, tentativa de-a aduna deşeurile selectiv, după fel şi tip, vă este familiară într-o oarecare măsură. De aceea am considerat necesar să promovez campania celor de la EcoRom într-un articol anterior şi m-am bucurat să aflu că a avut succes.

Vin, acum, cu altă rugăminte. Pentru că ştiu că, din curiozitate, interes sau dorinţă de implicare, şi voi aţi dat, mai departe, click-uri generoase către site-ul oficial al campaniei, am motive să cred că o parte dintre voi chiar au mers să ducă gunoiul în locurile indicate pe hartă şi, mai mult, să se întâlnească cu promoterii campaniei.

Prin urmare,vă îndemn să introduceţi codurile de pe taloane pe site, pentru a putea intra în tragerea la sorţi în urma căreia puteţi câştiga un Ford Ka. Eu am făcut asta deja!

Iar dacă nu ştiţi cum puteţi face rost de un cod, vă reamintesc regulile jocului: cine duce minimum 10 deşeuri de ambalaje la punctele de colectare selectivă primeşte nişte tichete răzuibile. Unele sunt câştigătoare, altele nu, dar toate au un cod. Ei bine, codul cu pricina trebuie introdus pe  colecteazaselectiv.ro unde, prin tragere la sorţi, poţi câştiga un Ford Ka.

Sună tentant, nu-i aşa?