Întotdeauna am preferat cadourile în locul banilor, pentru că ele reflectă, într-o oarecare măsură, legătura pe care o ai cu cel care-l primeşte (sau cu cel care-l oferă, după caz). Un cadou, chiar dacă e oferit la aniversări, nunţi, evenimente speciale, devine, aşadar, o dovadă a prieteniei strânse, a cunoaşterii celuilalt, a recunoştinţei pentru contribuţia pe care o are, zilnic sau din când în când, în viaţa ta.

Din experienţa mea, am constatat că nu e niciodată uşor să cumperi un cadou. Sau, cel puţin, nu e mai uşor decât să dai bani. Mai ales atunci când vine vorba de cadouri pentru bărbaţi. Pentru că, spre deosebire de femei, care dau mare importanţă unor detalii şi care, prin complexitatea personalităţilor lor, sunt destul de flexibile în trăsături şi preferinţe, bărbaţii se arată mai rezervaţi în privinţa lucrurilor care le sunt pe plac.

(more…)

Există o psihologie interesantă a femeilor care iubesc nebuneşte câte-un bărbat, care se manifestă neaşteptat de vulcanic mai ales atunci când vinovatul adorat alege, cu bună ştiinţă, o altă consoartă.

Iniţial, rivala e curvă. Pentru că e mai blondă sau mai brunetă, sau mai altfel colorată hair-stilistic, după caz. Apoi, pentru că are unghii lungi şi roşii aşa cum, desigur, numai femeile depravate obişnuiesc să aibă. Pentru că poartă tocuri lungi şi subţiri (şi, lângă ele, o siguranţă de sine greu de doborât) şi se îmbracă de parcă ar păşi tot mai des şi tot mai controlat pe covoare lungi, hollywoodiene. Pentru că se machiază cu artă, punând minuţios fiecare contur la locul (şi ochiul) lui. Pentru că se asortează cu bijuterii şi, înainte de-a ieşi din casă -după ce şi-a rujat, fireşte, buzele-i catifelate în prealabil cu aloe vera -, îndeasă în palma buzunarului inima ăluia după care suspină  juna nefericită de pe margine. Categoric, curvă!…

(more…)

Dacă tot e sfârşitul anului, am zis că e timpul să fac şi eu o faptă bună. Aşa că public aici un soi de dovadă a pseudo-talentului meu nativ de jurnalistă, un fel de colaj de idei cu interpretările aferente din care am să încerc să extrag trăsăturile (cele mai) bune ale unui om care îmi înroşeşte inbox-ul telefonului, îmi colorează zilele (uneori şi nopţile) şi la insistenţele căruia am cedat într-un final, drept urmare scrierea cu pricina.

Florin e un om pe care l-am cunoscut aşa, dintr-o pură întâmplare. E ceva mai mic decât mine, posedă o cantitate deloc neglijabilă de nebunie şi, cică, un blog (na că ţi-am dat şi link!) şi, pe lângă multe lucruri pe care le facem împreună, soarta ne-a unit într-un hohot de râs comun. Are o putere creativă care, uneori, mă copleşeşte şi mă depăşeşte şi posedă anumite calităţi care îmi menţin mie trează atenţia, şi vigilenţa, şi, mai ales, concentrarea! Drept dovadă, public aici frânturi din vorbe de duh inventate şi recitate de însuşi marele Sir Flo (abrevierea, sau ce-o fi asta, îi aparţine în totalitate!) la care, dacă-mi permiţi, dragă Florine (şi-o să-mi permiţi, că n-ai încotro!), am să revin cu explicaţiile şi precizările care, fireşte, se super-impun de la sine…

(more…)

Au trecut vremurile alea monumentale când femeia stătea acasă la îngrijit gospodării şi copii, iar bărbatul muncea pe câmp ori pe front, ca să-ntreţină bunăstarea familiei şi onoarea patriei. S-au dus -şi nu, nu s-au mai întors- epocile în care ele, docile, credeau întru totul fără a crâcni orice ipoteză înşirată de însuşi marele cap al casei. Şi, desigur, treburile sus menţionate s-au mai întors cumva, s-au reaşezat între timp, încât, astăzi, nu mai sunt de recunoscut pe nicăieri situaţiile astea decât, rarisim, în locurile rupte de timpul actual al erei atinsă de sfânta tehnologizare.

Am mai vorbit despre independenţa (susţinută a) femeii în societate. Am mai povestit despre ascensiunea lor, a noastră, de fapt, în numele egalităţii. Şi, bineînţeles, înaintea mea, au mai scris şi alţii, mulţi alţii, susţinând sau contra-argumentând de ce, cum, când, unde şi tot aşa. Cert e că, îndependent de toată poliloghia asta, am priceput dintr-odată (da, mă mai loveşte şi pe mine, din când în când, câte-o revelaţie dintr-asta deşteaptă) că unele lucruri n-or să se schimbe niciodată. Educaţia, banii sau greşelile altora, oricât de productive se-arată majoritar în statistici, dau greş, frecvent, atunci când vine vorba de unii. Mulţi “unii”.

(more…)

Matinala din mine a sărit ca arsă dimineață dintre așternuturi albe și vise pufoase, dornică să-i sărbătorească pe domnii din vecinătatea gândului și-a inimii mele, în spiritul unei sărbători care se vrea, probabil, o tradiție și care își propune lejer să ofere tuturor bărbaților un prilej de a li se recunoaște meritele și de-a fi, o dată pe an, păsuiți, îngăduiți, lăudați, iubiți în completă legalitate.

Asocierea, însă, a unui astfel de eveniment cu munți de bere mă înfricoșează profund. Pentru că eu cred cu tărie că, într-o astfel de zi meritată sau nu de unii și câștigată pe deplin de alții poate să treacă și altfel decât cu amestecuri omogene de apă, malț și hamei populând cu rapiditate în vene. Așa c-am să las deoparte reclama, și-am să-i așez pe ei, bărbații, în centru discuțiilor și-al cuvintelor mele somnoroase.

(more…)