Dă-mi, Doamne, aripi, să le pot duce!…
Thursday, March 31st, 2011Cred cu tărie că e mai mult decât esențial să-ți făurești câte un ideal pentru care să respiri, să lupți, să visezi, să dai tot și să primești îndoit, întreit, infinit în schimb. Pentru că, altfel, existențele noastre n-ar fi altceva decât un ciclu nesfârșit de transformări metabolice pur rudimentare.
Am auzit de mii de ori oameni care nu știu să-și identifice, înainte de priorități, scopuri și rosturi ale zbuciumului lor de peste noapte, de peste zi. Și mi-a fost extraordinar de greu să-i înțeleg de ce se agită de zor nevoie mare și de ce aleargă mâncând pământul, dacă nu au nici cea mai vagă idee, în profunzimea gândirii lor, încotro se îndreaptă…
