Cred că fiecare articol despre frumuseţe ar trebui să-nceapă cu vorba capitală “pentru că sunt femeie şi nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e străin”. Pentru că altfel, fără să ştii, fără să cunoşti, nu prea ai cum “să-ţi dai cu părerea” şi, mai mult decât atât, să fii şi crezut…

Am recunoscut deja că am o slăbiciune pentru unele bijuterii placate cu argint. Aşez, în combinaţii care mă surprind şi pe mine uneori, piese asemănătoare, bucăţi care “merg”, articole care se potrivesc. Şi am grijă să cumpăr, să caut, să aleg exact ce-mi trebuie pentru fiecare ţinută în parte. În plus, ele pot fi soluţia ideală pentru un cadou făcut din inimă unei doamne sau domnişoare dragi. Mai ales acum, că se aproprie Valentine’s Day, şi, ca să nu rişti să rămâi fără mica atenţie de dragoste şi de dor, cel mai recomandat ar fi să comanzi bijuterii online.

Spre exemplu, răsfoindu-le site-ul, privirea mi s-a oprit pe o brăţară simplă, dar cochetă, lucrată frumos care se potriveşte cu uşurinţă unei game largi de ţinute. Dacă e însoţită de cerceii potriviţi, poate face cu adevărat minuni. Suficient de discretă încât să nu sară în ochi, eu cred că e o soluţie demnă de luat în seamă atunci când vine vorba de un cadou. Mai ales pentru o persoană cu adevărat specială. Nu?

OnlineBijoux.ro este un magazin online de bijuterii cu produse la îndemâna oricui şi de o diversitate foarte mare, care pune accent pe calitate şi relaţia cu clienţii.

Am tot răsfoit blogurile zilele astea, printre mâncăruri şi alte treburi domestice musai de făcut, şi-am constatat că se fac bilanţuri, se trag linii, se promit (mincinos) noi obiective de-ndeplinit pentru 2013. Eu nu pot să fac asta, pentru că, zic eu, m-am tot lăudat într-un an întreg de texte şi mărturisiri cu viaţa mea, atât cât mi-a permis timpul să trăiesc şi să scriu, aşa că acum am să trec peste partea migăloasă a inventarului şi-am să mă limitez la urări şi dorinţe şi alte gânduri pozitive.

Prin urmare, pe final de 2012, an lung şi plin de evenimente, nu pot decât să vă urez un an nou mai bun, mai plin de oportunităţi, de clipe de revelaţie, de momente de linişte şi pace interioară. Vă doresc s-aveţi parte de inspiraţie, de cărţi bune care să vă iasă-n cale şi care să vă schimbe viaţa într-una mai bună, de melodii răvăşitoare, de prieteni de suflet, de zile cu soare, de nopţi cu vise mai bune şi mai nebune decât ale altora. Şi, neapărat, să nu uitaţi de dorinţa de la miezul nopţii, rostită-n gând cu ochi închişi, care sper să vi se-mplinească negreşit, aşa cum şampaniile şi artificiile zornăie nelipsit în fiecare an, la ticăitul ceasului care-l anunţă pe ianuarie.

Vă îmbrăţişez pe toţi, vă mulţumesc că-mi sunteţi alături, că mă citiţi, că mă comentaţi. Şi sper să ne-auzim, mai des şi mai poetic, cu idei la fel sau mai bune decât până acum, şi la anu’.

La mulţi ani cu dragoste, cu noroc! La mulţi ani!

De câteva zile fac curăţenie în folderele cu poze. Nu-mi amintesc ultima dată când am măturat, literalmente, fişierele, aşezându-le frumos pe categorii şi evenimente, însă cert e că am rătăcite în calculator imortalizări din 2010 încoace. Prin urmare, e suficient de lucru şi, cu destul curaj, m-am apucat de şters, de ajustat, de mutat, de curăţat. Şi, nemiloasă, m-am descotorosit substanţial de multe cadre care, deşi defecte, strâmbe, neclare, au stat bine merci atâta vreme, ocupând spaţiu.

În câteva ore, am şters vreo 6 Gb de fotografii. Multe dintre ele foarte vechi chiar, făcute aiurea, în ideea de-a opri instantaneu timpul în loc. Numai că, atunci când ajungi să ai peste 1000 de fotografii pentru o singură petrecere, începi să te gândeşti foarte serios dacă într-adevăr e nevoie de-atâtea fotografii ca să-ţi aminteşti noaptea aia.

(more…)

Iubim tot felul de sărbători, iar dacă n-o facem cu adevărat, mimăm uneori fericirea la pachet cu zilele libere, prilej de odihnă. Dincolo de motivele pentru care ne bucurăm de sărbătoare, eu cred că există unele răspunsuri care ne stau tuturor la-ndemână, atunci când suntem întrebaţi “de ce?”.

Eu cred că iubim Crăciunul pentru zăpadă, pentru lumini, pentru culori. Pentru că toate astea fac iarna mai uşor de suportat, cu geruri şi zăpadă prea multă, cu răceli, cu crivăţ.

Iubim Crăcunul pentru tradiţii. Pentru colindătorii care, de la an la an, se fac tot mai puţini, pentru glasurile de copii care sună cristalin şi sensibil, până-n adâncurile sufletelor noastre.

Iubim Crăciunul pentru Moş Crăciun, pentru că dăruim şi primim cadouri, pentru că ne străduim să fim, măcar la final de an, mai buni, mai generoşi, mai curaţi ca niciodată.

Iubim Crăciunul pentru unele mâncăruri tradiţionale. Pentru parfumul de cozonaci, pentru mesele în familie, pentru întâlniri, pentru revederi.  Pentru pregătiri. Pentru întoarceri acasă.

Iubim Crăciunul pentru spectacole, pentru serbări, pentru fiecare prilej care ni-l aduce pe Moş Crăciun pe scenă, în culise, în suflete.

Iubim Crăciunul pentru că de el ne leagă cele mai frumoase amintiri din copilărie şi ideea străveche conform căreia dacă-ţi doreşti ceva suficient de tare, s-ar putea să şi primeşti. Condiţia esenţială este să ceri.

(more…)

Nu mi-am propus în mod deosebit să fac asta, dar, de doi ani încoace, în fiecare iarnă-mi iese în cale câte-un cântec frumos, pe care-l aşez simbol la căpătâiul iernii căptuşită de troieni şi viscole.

Anul acesta, cel mai frumos colind l-am auzit la facultate, cântat de-o mână de medicinişti talentaţi, cu minţi luminate şi voci frumoase. Se numeşte “Vin colindătorii” şi l-am găsit, după ceva căutări bâjbâite pe-ntuneric, cântat dumnezeieşte de Tudor Gheorghe, într-un concert de la Sala Palatului, din 2011.

Aproape-am plâns când l-am ascultat prima dată. Apoi, cu un hohot abia stăpânit, i-am dat play, iar, şi iar. Şi cred, cu tărie, că pentru sfârşitul tuturor lumilor noastre, nu există versuri mai potrivite ca “Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,/ Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,/ Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,/ Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.“…

PS: Miracolul începe de la minutul 3.21.

Vin colindatorii, cum veneau odata, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.

Gazdelor creştine să-i primiţi în casă, leru-i ler,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă, leru-i ler
Ni-i trimite sfântul să ne-’ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, leru-i ler,
Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,
Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.

Vin colindatorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.