Prezumţia de boală
Ieri, prinsă cu drumuri şi treburi, aşteptam un maxi-taxi într-o staţie din inima oraşului. Acaparată în atmosfera prăfoasă şi sufocantă a decorului, speram în gând să vină mai repede autobuzul, ca să pot să scap de statul în soare şi de grămezile de praf plutitor care nu-şi găsea locul în gropi.
Într-un astfel de cadru, simţul meu de om cooperant se inhibase teribil şi, prin urmare, nu prea aveam chef să mă întind la vorbă cu necunoscuţi, mai ales. Numai că, de nicăieri, în faţa mea se proţăpise o tanti care, dintr-o dată, îmi taie abrupt craca monotoniei staţionare.
“Bună ziua” îmi spune, privindu-mă zâmbitor, “aş dori să vă ofer acest voucher cu care beneficiaţi de reducere pentru o diagnosticare a grăsimii de pe organe”. Mă uit la ea, luată ca din oală, şi-i spun politicos că nu sunt interesată, moment în care ea mă priveşte contrariată scanându-mă din cap până în picioare şi, cu oarecare superioritate, mă-ntreabă “v-aţi verificat cumva grăsimea de pe organe?”.
Pentru o secundă, am crezut că glumeşte. Dar apoi o privesc stupefiată şi, văzându-i figura foarte serioasă, încerc să-mi dau seama dacă ea chiar aşteaptă să-i răspund sau dacă o face pe-a nebuna. Şi reiau discursul şi-i spun politicos că n-am verificat, dar că nu e cazul să fac o asemenea analiză pentru că, sincer, chiar nu cred că am probleme în direcţia asta. “Sunteţi sigură că n-aveţi grăsime pe organe?” mă-ntreabă din nou, aruncându-mi o privire plină de sensuri, ca şi cum aş mai fi avut câteva zile până să mor, iar eu, ca o ignorantă, refuz să cooperez…
Mă uit la ea, cu răbdarea aproape gata, şi-i spun că toată lumea are grăsime pe organe. “Aha!”, exclamă ea cu satisfacţie. Dar că, îi dau eu înainte, la conformaţia mea anatomică, riscul să dau colţul din cauza asta e cam mic, aşa că nu şi-a ales potenţialul client bine.
Îmi spune “ok”, îmi dă “la revedere” dezamăgită şi pleacă, ignorându-i pe ceilalţi potenţiali clienţi care aşteptau autobuzul şi care promiteau, oricum, mai mult în acest sens, având în vedere bagajul lor grăsos evident, mascat conştiincios pe sub hainele subţiri.
Tehnica asta de abordare m-a lăsat un pic cu un gust amar. Adică, nu ştiu, dar nu vii aşa pe stradă şi încerci să-i convingi pe oameni că-s bolnavi privindu-i ca şi cum mai au un pic şi mor, doar ca să-i atragi să-şi facă o serie de analize costisitoare. Mai ales când oamenii nu par să fie bolnavi, ceea ce denotă faptul că tu nu prea ţi-ai făcut temele.
Din punctul meu de vedere, cu astfel de lucruri nu te joci. Mai ales cu percepţia oamenilor asupra lor. Dar, ce ştiu eu?…
June 13th, 2012 at 13:02
Iartă-mă, dar să ştii că m-am amuzat citind despre astea. Eşti deosebit de politicoasă!
)
June 13th, 2012 at 13:58
Sebastian, mulţumesc! Dacă te-ai amuzat, atunci e bine. Nu intenţionam să fac pe nimeni să plângă, serios!
June 13th, 2012 at 21:46
Poate totusi grasimea de pe organe te-a impiedicat sa iei decizia corecta
)
June 13th, 2012 at 21:49
Da, Teo, mi-a întunecat minţile şi din această cauză sunt încă în faza de negare. Am nevoie de ajutor, dar sunt prea mândră să-l cer!
)
June 13th, 2012 at 22:02
Haaaaaide, uite, merg eu cu tine (chiar dacă de mic urăsc spitalele și mi se face rău când intru într-o astfel de clădire), lasă mândria, e pentru sănătatea ta
)
June 13th, 2012 at 22:40
Oh, fireşte că e, am zis eu că nu? Singura problemă e că am o experienţă cu un centru de înfrumuseţare unde, după ce m-au cântărit şi analizat, mi-au zis că am celulită de gradul II, III şi IV şi, aşa cum e firesc, cică ultimele două nu se tratează. Sincer, eram mai fericită înainte să ştiu asta.
) Prin urmare, am motivele mele să cred că ignoranţa face bine, mai ales că de atunci mă tot uit în oglindă şi nu se întrevede nicăieri o masă grăsoasă care dă p-afară. 
)
June 14th, 2012 at 00:35
II, III și IV !!!!! Sunt stu-fe-piat
) Nu mi-am imaginat așa ceva din partea ta =)) Dacă ai atâtea grade, când îți dai definitivatul? 
)
June 14th, 2012 at 08:33
Sper, aici, să nu fie cazul.
)