Marile poveşti de dragoste sunt datoare vândute unor incipituri seducătoare, încărcate de emoţie şi priviri cu subînţeles. Fireşte, nimeni n-o să recunoască vreodată asta. Cum ar suna, spre exemplu: “vezi, vezi? Te seduce…”. Vă spun eu, nu dă bine. Aşa că, de dragul aparenţelor, e de preferat să ne prefacem că nu ştim despre ce-i vorba şi să intrăm pe furiş în horă. Cum ar fi să spui cuiva: “sedu-mă şi lumea mea va fi a ta?”. S-ar speria, nu-i aşa? Dar dacă îl îndemni, pufos, să se îndrăgostească de tine? Astfel, nimeni nu te poate învinovăţi de nimic dacă scânteile nu dau naştere unor flăcări toride.

Seducţia e motivul pentru care, uneori, ni se face poftă de iubire. Fie că suntem singuri sau prinşi în relaţii care, din pură întâmplare, şchiopătează (aparent) fără cale de salvare, evadarea noastră vine din sfera incandescentă care pune bazele unor noi începuturi. Şi nu, oricât de simplu ar suna, nu e chiar la îndemâna oricui să seducă în stânga şi în dreapta, aşa cum, la rându-i, nimeni nu poate fi în permanenţă sedus de oricine.

(more…)

Ieri, prinsă cu drumuri şi treburi, aşteptam un maxi-taxi într-o staţie din inima oraşului. Acaparată în atmosfera prăfoasă şi sufocantă a decorului, speram în gând să vină mai repede autobuzul, ca să pot să scap de statul în soare şi de grămezile de praf plutitor care nu-şi găsea locul în gropi.

Într-un astfel de cadru, simţul meu de om cooperant se inhibase teribil şi, prin urmare, nu prea aveam chef să mă întind la vorbă cu necunoscuţi, mai ales. Numai că, de nicăieri, în faţa mea se proţăpise o tanti care, dintr-o dată, îmi taie abrupt craca monotoniei staţionare.

“Bună ziua” îmi spune, privindu-mă zâmbitor, “aş dori să vă ofer acest voucher cu care beneficiaţi de reducere pentru o diagnosticare a grăsimii de pe organe”. Mă uit la ea, luată ca din oală, şi-i spun politicos că nu sunt interesată, moment în care ea mă priveşte contrariată scanându-mă din cap până în picioare şi, cu oarecare superioritate, mă-ntreabă “v-aţi verificat cumva grăsimea de pe organe?”.

(more…)