Profit şi eu de faptul că e campanie electorală şi remarc, public, o problemă pe care am sesizat-o de vreo două săptămâni. Cum, necum, se pare că felinarele de pe strada mea şi-au dat demisia, toa-te!, şi, în consecinţă, pe mine mă bântuie o beznă morbidă.

Nu ştiu a cui e vina. N-am idee cine e responsabil pentru asta. Dar am o presimţite că trei becuri nu se pot arde simultan şi, prin urmare, cineva trebuie să facă ceva. Pentru că e chiar enervant să ajungi acasă seara şi să ai senzaţia că mergi printr-o pădure din care pericolul pândeşte la fiecare colţ înverzit. Şi, cumva, siguranţa e o chestiune care ţine de datoria celor care se ocupă cu interesul cetăţenilor. Sau nu?…

Miercuri seara s-a întâmplat să ajung acasă undeva după 10 seara, de pe drumuri Multicolore. Să vă spun că era atât de întuneric încât nu reuşeam să deosebesc gardul viu de maşinile parcate exact alături? E groaznic. Şi singurul lucru care mi-a trecut prin minte în cele 5 minute în care am gonit efectiv până la scara blocului a fost acela că, profitând de un astfel de cadru, oricine se poate ascunde (impropriu zis, că ar putea să stea, pur şi simplu, şi tot nu s-ar face remarcat…), că nu-l văd nici pisicile. Şi să nu-mi spuneţi nu se poate întâmpla nimic rău pentru că, în caz de vreo nenorocire, nimeni nu catadicseşte să iasă şi să vadă ce şi cum, mai ales când 65% dintre locuitori sunt pensionari…

(more…)