Ziua verii, ziua copilului
Thursday, May 31st, 2012
Dintre toate minunile lumii, eu cred ca cea mai frumoasă şi cea mai pură e copilăria, perioada aceea care, deşi trece, de cele mai multe ori, pas cu pas fără să ştim, totuşi, unde se duce, e evocată c-un suspin şi-un zâmbet atunci când toate grijile noastre se năpustesc nemiloase asupra agendelor încărcate de lucruri “importante”.
Copilăria e, dincolo de toate, cea mai sublimă dovadă că simplitatea există într-o lume pe care, odată cu vârsta, cu primul eşec, cu prima iubire, ne-o complicăm progresiv, din ce în ce mai tare. Şi e limanul cu braţele veşnic deschise pentru toate visurile noastre care, din nu se ştie ce motiv, s-au frânt în zborul lor către împlinire.
Ştiu. Când suntem mici, vrem să fim mari. Când suntem mai mari, chiar dacă nu recunoaştem, am vrea să mai fim mici. Iar atunci când ne facem mari cu-adevărat (sau cei mai mari, cum s-ar zice), ne ocupăm timpul, viaţa şi inima cu ne-copilării ca să nu avem vreme să regretăm c-am vrut, cândva, să fim adulţi.
