Afişul ăsta a apărut acum 2 zile la mine la scară.

Vă rog să remarcaţi observaţia din subsol, aia unde zice “De 10 ani numărul 1 în administrarea imobilelor”. Aşa se justifică, oare, şi lipsa tuşului? Numa-ntreb.

Mai jos, priveliştea de la balcon.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am obişnuit să pun, mereu, răul în faţă. O fi bine, n-o fi bine, n-aş putea spune cu certitudine, însă, în ceea ce mă priveşte, mi s-a demonstrat în repetate rânduri că e mai bine să fii precaut şi să te aprovizionezi cu rezerve ca să nu suferi, mai târziu.

Ca să înţelegeţi la ce mă refer, am să vă povestesc că un prieten de-al meu, proaspăt posesor de permis auto şi maşinuţă câştigată la loteria aniversării celor 20 de ani ai săi, mi-a spus, într-o doară, că el nu vede rostul unei asigurări RCA, că e doar o pierdere de bani şi de timp, că lui nu i s-ar putea întâmpla nimic niciodată. Numai că nici nu termină el bine discursul încurajator, că în spatele nostru două maşini s-au ciocnit plastic şi cu vizibile urme, fapt care a declanşat o descărcare furtunoasă de nervi şi complicaţii între cei implicaţi.

Cu ochii cât cepele, prietenul meu a muţit. Şi atunci eu i-am spus că poate să apeleze şi la RCA ieftin, nu e musai să aleagă cine ştie ce chestie sofisticată şi din cale afară peste puterile lui financiare, dar să nu excludă, totuşi, din ecuaţie necesitatea unei astfel de măsuri care nu e deloc un moft, ci o necesitate.

Eu cred cu tărie că e mult mai uşor să previi decât să tratezi, cu toate că, în viaţă, există şi lucruri care se întâmplă dintr-odată, neprevăzute, neanticipate. De aceea e bine să fim pregătiţi pentru că nu ştii niciodată de cine te poţi ciocni. Şi… de ce să rişti?