Jumătăţi de măsură
Sunday, February 19th, 2012
E chinul cel mai cumplit, e tortura cea mai aspră, e jignirea cea mai profundă să-ţi doreşti cu tot dinadinsul ceva şi să primeşti doar o jumătate care, în loc să te-mplinească frumos, te amărăşte mai tare şi mai dureros. Infinit mai tare, obositor mai dureros. Ca o palmă sfidătoare pe-un obraz umil, fără drept şi curaj de revoltă…
Am învăţat că există visuri, şi dorinţe, şi idealuri care trebuie să se-nfăptuiască neapărat pe de-a-ntregul, ca să nu-şi piardă ireversibil farmecul. Şi că e mai mult decât vital ca soarta să rânduiască fapte şi lucruri după reţete precise, ca rezultatul final să-şi facă, pe deplin, efectul. Ca medicamentele. Ca paşii mărunţi, dar esenţiali, din cărţile cu ispite culinare.
Să pretinzi totul şi să primeşti doar jumătate mi se pare că e, uneori, o lovitură prea greu de îndurat. Pentru că aduce cu sine o mare, amară dezamăgire, în loc de-o frumoasă, şi dulce, şi întreagă satisfacţie. Pentru că toată truda eforturilor depuse ajunge să se strivească, într-o clipă, sub semnul insuccesului otrăvitor. (more…)
