De Valentine’s
Monday, February 13th, 2012
Oricât m-aş strădui, eu nu pot să înţeleg repulsia unora faţă de ziua valentinilor. Oricât aş încerca, nu reuşesc să găsesc o legătură între iubirea monotonă a anului şi cea asociată cu ziua de mâine, între care, pare-se, n-ar trebui să fie nicio deosebire. Însă, în ciuda eforturilor mele de a echilibra balanţa argumentelor pro şi contra, capitulez încet şi sigur, alegând căi împăciuitoare de mijloc şi dragoste.
Mărturisesc onest că eu, imposibil de sensibilă, iubesc cu ardoare Ziua Îndrăgostiţilor, deşi majoritatea celor de până acum le-am petrecut cu inima pe jumătate în vecinătăţi reci, dureroase. Pentru că e frumos să vezi mall-urile împânzite de inimioare. Pentru că zâmbetele îndrăgostiţilor care se-ntâlnesc la cine cu flori superbe şi cuvinte romantice radiază electric şi molipsitor. Pentru că declaraţiile sunt mai frumoase, mai pline de suflet, înţelepciune şi sirop. Pentru căsătoriile serioase de-o zi. Pentru bomboanele dulci, în formă de inimă stilizată, pe care scrie cu frişcă I love you. Pentru pretextul de-a iubi mai mult şi de a primi, la schimb, aceeaşi dragoste ca-n fecare zi din an, în variantă maxi.
