Un plâns nenăscut
Friday, October 21st, 2011
Port în mine un plâns nenăscut. Îl simt şi-l cresc în mine cu teama că respirăm, maternal, acelaşi aer atmosferic şi rece. Şi, uneori, când mă gândesc să-l reneg, să-l dau afară ca pe-o minciună zăbovită prea mult în neant, o apartenenţă ciudată îşi strigă dreptul la… viaţă.
Port în mine un plâns nenăscut pentru care nu s-au atribuit, embrionar, decât inimi lezate, iubiri defectuase, destine păguboase. Şi, totuşi, îl simt în mine crescând invers, într-un ritm ambulat şi imens, către un infinit nedefinit, pentru care nu s-au inventat încă viteze, legi, gravitaţii.
