Iar sfârşitul lumii?!
Eu tind să cred foarte serios că, undeva, în ultima vreme, am căzut şi m-am lovit la cap. Peste tot pe unde frec telecomanda (că, vorba aia, de când am dat de gustul plecării pe la facultate, numai aşa mă mai pun şi eu la curent cu noutăţile), două subiecte acaparează atenţia publicului: fundurile goale şi, evident, apocalipsa.
Nu ştiu care e legătura între ele ori dacă există aşa ceva, dar cert e că mă simt în faţa telecomenzii ca la jocurile alea cu maşini. Depăşim un fund, dăm de… altul, sub masca unui sfârşit tragic de lume. Trece vremea prezicerii, fundurile bombate revin în prim-plan şi, tot aşa, ne învârtim în acelaşi cerc vicios al prostiei care nu poate fi strivit pentru că -fie vorba între noi- dă bine în statistici şi audienţe.
(Şi, dacă tot am ajuns pe-acest tărâmul fermecat de împachetări şi botox, v-aş mai spune eu ceva de funduri şi piţipoance, că stau cam prost cu traficul în ultima vreme, dar o las pe data viitoare, acuma mă-ntorc la finele lumii, ca să nu-mi pierd preţioasa idee.)
Eu, una, mă revolt foarte tare de fiecare dată când apocalipsa promisă nu vine. Şi, dac-aş fi trăit în America, zău dacă nu i-aş da în judecată pe ăştia de promit şi nu se ţin de cuvânt. Pentru că vremea trece, minciunea rămâne, iar papagalii ăştia nu-s pedepsiţi de nicio culoare, ceea ce mă face pe mine să constat că justiţia e o eroare prea permisă a societăţii. Aşa, în public. Aşa, pe faţă. Aşa, cu nesimţire.
Pe de altă parte, gândul c-o să mor când vor mai marii prezicători ai lumii -de care s-a umplut ţara, Dumnezeu mă ierte!-, şi nu când o să-mi vină mie sorocul, mă face să mă simt ca o marionetă manevrată de ici-colo de alţii, sentiment care nu e deloc plăcut. Noroc că, de când cu mediatizările astea aşa, intense, m-am călit şi stau cu bagajul cuminte la uşă, să mă duc când mi-o fi vremea, nu înainte de-a spera, totuşi, că vreun prezicător cu totul şi cu totul nou descoperit va găsi şi pentru mine oleacă de milă pe fundul prezicerilor sale cât să-l amâne, iar!, măcar cât să schimb şi eu prefixul…
Măcar înc-o lună. Sau două. Sau trei. Totuna.
Sursa foto
Tags: actual, apocalipsă, media, sfârşitul lumii, televiziune
October 9th, 2011 at 17:46
Propun ca în fiecare an să existe o zi internaţională care să marcheze sfâşitul lumii. Pe ideea nu e anul ăsta poate la anu’. Însă dacă deschizi televizorul sau un ziar monden, afli că rişti să mori cam odată pe saptămână…
Şi ca o glumă legată de previziuni şi moarte uite am găsit câteva chestii funny printre care asta:
^Va ganditi sa jucati la loterie? Atunci ar trebui sa stiti ca exista mult mai multe sanse sa muriti in drum spre o reprezentanta a loteriei decat sa castigati marele premiu la oricare dintre loteriile lumii.^
October 9th, 2011 at 21:17
Sfarsitul lumii s-a prezis mereu, in zilele noastre se prezice mai des e adevarat, poate si din cauza televizorului. Unii sunt in stare sa-si taie o mana numai sa apara la tv sau in ziare.
Semne de sfarsit sunt evidente, doar ca au mai fost si in alte vremuri si nu s-a intamplat nimic, eu sper sa nu se intample. Oricum eu sunt optimist si cand aud ca mai apare cate un “prezicator” de genul asta ma bucur pentru ca stiu ca nu o sa aiba dreptate.
Cine poate sti cand o sa vina apocalipsa si daca o sa vina ce o sa pot face? Grav este ca pe unii ii mai influenteaza si isi mai vand casa sau se sinucid. O alta greseala este sa cazi intr-o depresie sa nu mai faci nimic pentru viata ta, ca daca oricum se termina lumea ce rost mai are. Din aceste motive eu iti dau dreptate, acesti prezicatori merita o pedeapsa. Dar cine sa-i pedepseasca, lumea are o curiozitate extraordinara cand vine vorba de sfarsitul lumii. Presa abia asteapta cate un “prezicator”.
Daca langa o stire legata de apocalipsa mai apare si o tatoasa tabloul e perfect, mai degraba haosul asta e un semn rau decat prezicerea sau poate asa e calculat de cei de la tv. Dam una rece da mai dam si una cu fundul bombat.
October 11th, 2011 at 12:49
Cu siguranta e un subiect la moda sfarsitul lumii. Nu cred ca e intamplator faptul ca un astfel de subiect are priza la public tocmai in vremuri de criza financiara.
October 12th, 2011 at 07:46
Florin, nu stiu daca e chiar atat de des, dar o data pe luna tot e. Si asta nu ma incanta prea tare, asa ca imi acord dreptul de a nu subscrie la ideea ta cu ziua din an alocata sfarsitului lumii. E destul ca aud despre asta de 12 ori pe an, o data in plus s-ar putea sa devina, totusi, prea mult.
Emilian, intr-adevar, de stiut, nu avem de unde sa stim cu exactitate. Si e tragic ce se intampla cu cei care cred, vand, dau cartile pe fata, se sinucid, sperand intr-o posibila reinviere. Ce ma surprinde, insa, e faptul ca li se permite sa mai apara la tv, talk-show-urile curg garla, iar ipotezele (si ipostazele unora, totodata) sunt… cutremuratoare. Dar, cui ii pasa, de fapt, ce crede minoritatea? Coperta, titlul, stirea “senzationala” sa iasa bine!
Anda, sunt de acord, dar… sa nu uitam totusi ca excesul dauneaza grav sanatatii.
October 19th, 2011 at 18:29
Eu zic sa stati linisiti pentru ca nu se va intampla nimic si vom ajunge la adanci batraneti, iar lumea nu se va sfarsi!
Ploi de stele nu mai sunt
Meteoriti nu
Calendarul care se termina o va lua de la capat marcand cu un flag ca s-a terminat prima perioada