Titlul nu-mi aparţine, l-am şterpelit de la Iustin când mi-a dat fotografiile într-un zip denumit asemănător. Şi, oricât de oximoronic ar suna, cam aşa se descrie escapada noastră de duminică.

La invitaţia Laviniei, ne-am întâlnit la salina Terra Centrum din Iaşi, amenajată frumos pe terenul fostului Dedeman pentru o gură de aer cu sare care face bine organismului. Şi, după ce am inspirat închişi între patru pereţi căptuşiţi cu sare, bănci de lemn, jucării şi voie bună, am avut ocazia să mai încercăm ceva nou ce vă recomand măcar din curiozitate, dacă nu pentru terapie intensă şi conştiincioasă.

(more…)

Sunt blogger, deci aberez şi nu mă dezic mai niciodată cu uşurinţă de ceea ce obişnuiam să numesc un hobby de calitate. Prin urmare, mă-ntorc iar şi iar să-mi vărs năduful, alături de opinii şi păreri pe care le-am frământat intens înainte de-a le înşira pe-aici, despre muzica zilelor noastre şi, mai ales, despre mesajul vizual care-l însoţeşte.

O lungă perioadă de timp am fost mare fană Andreea Bălan. Cunoaşteţi cu toţii perioada Andre, nu e nevoie să vă povestesc eu despre asta. Avem ani puţini, dar vise muuulte şi ambiţioase şi speram s-ajung cântăreaţă şi dansatoare, întocmai ca idolii mei, preferaţii mei, modelele mele cu glas şi haine la modă.

(more…)

Sunt femeie şi nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e străin. Nici măcar modestia care, după cum se observă, e-n floare la mine. Dar, cei care mă cunosc, s-au obişnuit deja cu asta, sper. Iar dacă n-au făcut-o încă, au un motiv în plus să spună că-i surprind întotdeauna cu câte ceva. Totuna.

Aşadar şi prin urmare, mă confesez acum şi vă spun că-s abonată la fel de fel de site-uri cu şi pentru femei, de unde primesc cam în fiecare zi, prin bunăvoinţa administratorilor, tot soiul de articole. Aşa se face că, din când în când, mă mai dau şi eu cu lumea, ca să nu rămân în urmă cu noutăţile. Şi, pentru că urăsc presa de scandal (şi scandalul, în general, dar despre asta v-am mai povestit), mă orientez click-uind aiurea prin mail ca să-nvăţ cum să fiu o femeie mai bună în 5 paşi, cum (să) mint în funcţie de zodie, care-s noile tendinţe în machiaj şi vopsele de păr, de cine să mă mai las sedusă-n vacanţă şi alte minuni dintr-astea.

(more…)

Dacă m-ar întreba cineva ce cred despre nunţi, aş începe, fabulos şi de departe dezlipit de realitate, cu poveşti şi teorii despre dragostea care îi leagă pe oameni într-atât încât să-l determine pe el s-o ceară pe ea, iar ea, zglobie şi extaziată, să se simtă motivată îndeajuns să spună hotărât “da”.

Acum, lucrurile nu prea mai stau aşa. Te hotărăşti de nuntă azi şi te măriţi peste un an jumate, că n-ai loc la local. Şi, până atunci, faci o groază de chestii organizatorice, te înfunzi în datorii şi împrumuturi, că, vorba aia, te măriţi doar o dată-n viaţă (în cel mai fericit caz) şi totul, de la aranjamentele florale sută la sută naturale până la masa cu fructe proaspete şi dulci trebuie să fie merite şi, mai mult chiar, să fie perfect, măcar pentru buna impresie generală a tuturor celor invitaţi care trebuie să îşi justifice, cumva, atenţia financiară cu care îi vor răsplăti pe tinerii însurăţei.

(more…)

E inutil să mai spun că stresul este, cumva, boala naţională a românilor. De aici ni se trag mai toate belelele, alături de alimentaţia pură şi nesănătoasă şi abuz de poziţii incorecte la muncă ori acasă. Azi aşa, mâine tot aşa, încet-încet organismul cedează. Şi, pare-se, nu avem prea multe de spus (darămite de făcut!) în legătură cu asta. Sau, dacă avem alternative, timpul nu pare să ţină niciodată cu noi.

Discutând deunăzi cu cineva de-o seamă cu mine, cetăţean dintr-o ţară cu mult mai civilizată decât a noastră, despre ce înseamnă şcoala şi munca la noi, comparativ cu ei, trebuie să mărturisesc că nu m-a suprins mai deloc mirarea lui când i-am explicat că pe-aici treburile arată aşa şi aşa, cu exemplele de rigoare. Că examenele înseamnă stres, serviciul înseamnă stres, copiii înseamnă stres, iar vacanţa, deşi nu pare la prima vedere, înseamnă o altă sursă de stres. Iar toate astea converg către boli şi alte minunăţii care îţi încurcă, fireşte, toate planurile atunci când ţi-e lumea mai dragă. Iar soluţiile care combat sau, cel puţin, încearcă să diminueze cantitatea de stres presupun amânarea treburilor, ceea ce, în zilele noastre, în lupta pentru supravieţuire a zilelor noastre, nu e mai deloc indicat.

(more…)