Am mai spus şi-n alte rânduri că nu sunt bisericoasă din fire. Nu ţin (toate) posturile, nu mă dau în lături de la (multe dintre) ispite şi nici nu reuşesc, câteodată, să-mi înfrânez pornirile, cuvintele, trăirile neortodoxe. Nu întorc obrazul şi nici nu manifest comportări docile, supuse atunci când sunt călcată pe nervi. Cu toate astea -la care adaug şi aspectul netradiţionalist al firii mele răzvrătite- nu pot să nu remarc faptul că, din ce în ce mai mult, tradiţii şi obiceiuri pier odată cu timpul, odată cu evoluţia noastră în timp şi spaţiu.

Am observat că, deşi coordonate religioase precise aşază formule şi mai precise la temelia sărbătorilor noastre, oamenii par să treacă peste ele cu uşurinţă, ignorându-le. Şi nu înţeleg ce s-a pierdut, şi, mai ales, de ce acum nu se mai poate, când altădată era nepermis să omiţi vreun astfel de ritual.

(more…)

Mă străduiesc din răsputeri să sting pretinsul război dintre sexe invocat adesea acolo unde discuţii aşază, una lângă alta, opinii din cele două tabere în care se împarte lumea. Încerc, pe cât posibil, să ignor diferenţele fireşti care ne separă absurd pe unii de alţii şi caut în neasemănări evidente sâmburi de compatibilitate, de viitoare legături de suflet, care să anihileze, pe undeva, conflictele izvorâte din nesincronizări de gânduri.

Cred cu tărie că există lucruri pe care femeile le-ar putea face la fel de bine, dacă nu şi mai bine, decât bărbaţii (şi invers). Am văzut femei cu succes în afaceri, punând la zid cu uşurinţă orgolii masculine şi, totodată, bărbaţi victorioşi în bucătărie din ale căror mâini pricepute au ieşit cele mai bune preparate văzute, adulmecate, mâncate vreodată.

(more…)

Am urmărit cu emoţie finala Românii au talent şi, recunosc, pe alocuri, mi s-a făcut pielea de găină de drag şi de admiraţie pentru cei care au avut curajul să urce pe scenă şi să arate tuturor că da, ei, români, oameni obişnuiţi, au fost înzestraţi cu talente rupte din alte lumi.

Dacă până acum am spicuit alegând cu grijă doar momente învingătoare de la preselecţii şi semifinale, în seara marilor învingători mi-am făcut timp să urmăresc, de la cap la coadă, emisiunea care ne demonstrează că, în lumea celor talentaţi, e loc şi de românii noştri. Pentru că da, avem, pare-se, cu ce!

(more…)

În seara asta îmi permit să vă ofer la cină realităţi crude, care, garantat, nu îngraşă. Vă invit să vă serviţi cu încredere şi, dacă vi se par neasezonate corespunzător, pseudo-bucătăreasa-semi-bloggeriţă-şef prezentă aici, în spatele monitorului sau pe mail, este mai mult decât deschisă şi dispusă să primească toate observaţiile şi criticile de rigoare, oferindu-vă promisiunea că se vor lua negreşit măsuri întru ajustarea prezentării situaţiei de faţă.

Acestea fiind zise, încep analiza mea profundă, deşi poate prea superficială, a atmosferei de pe lângă sărbătorile noastre foarte româneşti. În speranţa că n-o să uit vreun element esenţial, am aşezat într-o listă fictivă (pentru că ordinea e aleatorie; după cum îmi amintesc, nu după importanţă) fapte şi acţiuni care ne scot din rutina zilnică, dar care ne încadrează cu succes într-un soi de rutină a sărbătorilor şi a tradiţiilor autohtone (în varianta particularizată pentru Paşti, că ăsta e mai aproape).

(more…)

Încerc să mă conving mereu că toate lucrurile pentru care ne strofocăm în viaţă sunt pentru a ne asigura un minim de fericire pe termen nedefinit care ne face să ne simţim confortabil de pufos şi de bine. Şi, în ciuda tuturor problemelor pe care le înfrunt adesea, eu aşez la capătul zilei gândul liniştit că nu banii, ci fericirea de dincolo de muncă, de trudă şi de transpiraţie ne ţine în priză şi ne motivează îndeajuns încât să putem să ducem la îndeplinire toate sarcinile.

Spun cu evlavie că fericirea este o stare de bine, atunci când prezentul îmi pare sumbru şi întunecat. Evoc în şoapte târzii zâmbete apuse şi-ncerc să-mi amintesc cu empatie de toate momentele în care am râs până la plâns, până la sughiţ, până la înec. Şi încerc, pe cât posibil, să-mi iau toate măsurile de protecţie ca să nu rămân, vreodată, izgonită-ntre mări pustiite de lacrimi triste, fără speranţa unui liman încununat de bucurie.

(more…)