Dragostea e un bonsai, Alice Năstase
Monday, February 21st, 2011Când am citit prima dată titlul, gândul mi-a zburat, involuntar, către metafora copacului sub semnul căreia ni s-au deschis, de atâtea ori, începuturile în viaţă. Cu sufletul tânjind după prima lectură a volumului, în mintea mea nerăbdătoare s-a infiltrat argumentul dibuit că, poate, titlul se referă la faptul că dragostea creşte, înfloreşte şi moare, reluându-şi cursul firesc al evoluţiei înc-o dată şi înc-o dată, pe măsură ce alte şi alte iubiri năvălesc peste noi, aşa cum copăcelul îşi reia ciclul vieţii, trăind noi începuturi în fiecare primăvară.
După o primă lectură atentă, însă, am înţeles că legătura cu bonsaiul provine de la ideea că iubirea şi sentimentele au nevoie de o permanentă grijă pentru a rezista într-o lume în care predomină pseudovalorile şi tentaţiile ostile.
“Pomişorul n-a mai înfrunzit niciodată cu bucuria de la început, făcându-mă să înţeleg că, uneori, ceea ce se strică la o plantă cu suflet şi la o iubire plină de sevă nu mai poate fi reparat. Că frunzele care cad nu mai pot fi lipite înapoi. Că inimile în care se ofileşte încrederea nu mai au puterea să bată din nou cu forţa primelor nădejdi.” (Alice Năstase) (more…)
